Definiţia masajului, indicaţii şi contraindicaţii

Page

Prin masaj se inţelege un grup de exerciţii mecanice de tip manual sau tehnic prin care, luându-se contact cu tegumentul, se efectuează diferite manevre, în scop igienic, profilactic sau terapeutic şi recuperator. Aceste manevre stimulează pielea, determinând reacţie vasculară, biochimică, de stimulare senzitivă şi induce reacţii de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj sau la distanţă.

TIPURI DE MASAJ MANUA EFECTUAT DE CĂTRE MASEUR:

a) masajul clasic
– tehnici clasice – principale: netezirea, fricţiunea, frământat, tapotament, vibraţia;
– complementare: cernutul, rularea, presiunea şi tensiunile, tracţiuni, scuturări, elongaţiile, pensări, ciupiri
b) masajul reflex
– masajul ţesutului conjunctiv
– masajul reflex segmentar
– masaje reflexe speciale: reflexologia vertebrală, reflexologia limbii, reflexologia endonazală, reflexologia auriculară, reflexologia irisului, reflexologia buzelor, reflexologia intestinului gros, reflexologia dinţilor, reflexologia palmară, reflexologia plantară, neuralterapia
INDICAŢIILE MASAJULUI

  • Afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene – afecţiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite şi polinevrite, retracţii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare de diferite cauze.
  • Afecţiuni ale aparatului cardiovascular – staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii periferice.
  • Afecţiuni ginecologice – inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe etc.
  • Afecţiuni psihogene – forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative.
  • Afecţiuni dismetabolice – obezitate, diabet, gută.
  • Pediatrie – anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice.
  • Geriatrie – tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a metabolismului diminuat, după explorări paraclinice.
  • Optimizarea formei sportive.
  • Sedentarism.
  • Profilaxie secundară.
  • Îmbunătăţirea consistenţei, elasticităţii şi mobilităţii pielii
  • Creşterea supleţii şi ameliorarea circulaţiei sângelui la nivelul ţesutului subcutanat şi conjunctiv
  • Stimularea resorbţiei produşilor din jurul leziunilor cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor respective şi grăbirea cicatrizărilor
  • Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, cu creşterea cantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi cu eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea muşchilor
  • Activarea circulaţiei limfei din căile limfatice cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor interstiţiale şi a edemelor

CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI
Contraindicaţii definitive:

  • afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj;
  • afecţiuni cutanate (bolile de piele) : parazitare, infecţioase, inflamatorii, eczematoase, eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară;
  • afecţiuni acute febrile;
  • afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare;
  • tuberculoză cu diferite localizări;
  • tromboflebite şi flebotromboze;
  • afecţiuni cardiocirculatorii acute : angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată;
  • afecţiuni pulmomare acute;
  • afecţiuni acute ale tubului digestiv;
  • manifestări hemoragipare;
  • stări de oboseală;
  • bolile psihice majore (în special psihoze).

Zone anatomice în care se interzice masajul:

  • spaţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului)
  • triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina membrului inferior, faţa anterioară)
  • axilă (subsuoară)
  • articulaţia cotului (faţa anterioară)
  • partea anterioară a gâtului
  • zona mamară
  • partea interioară a coapselor; zona cu varice

Alte contraindicaţii pot ţine de:

  • maseur – starea de sănătate fizică/psihică
  • locul în care se efectuează masajul: spaţii neigienice, umede, reci (temperatura optimă 20 – 24°C)

Leave a Reply